Dorința omului de a zbura s-a născut încă din cele mai vechi timpuri, pe când privind neputincios zborul păsărilor, ar fi pornit pe urmele lor să le prindă.
Într-una din cele mai vechi legende despre zbor-legenda lui Dedal și Icar , poetul român Publius Ovidius Naso povestește cum Dedal și fiul său Icar , și-au făurit niște aripi cu ajutorul cărora au încercat să scape pentru a scăpa de captivitatea regelui cretan. S-au avântat amândoi in vazduh , iar Icar fascinat de frumusețea și plăcerea zborului, s-a ridicat prea sus, iar razele încinse ale soarelui i-au topit ceara aripilor și s-a prăbuțit în mare. De atunci marea în care Icar s-a prăbuțit ii poartă numele ,,Marea Icariană''. Ca în orice vis, mitologie întâlnim aceeași dorință imensă a omului de a zbura.
Primele studii științifice privind zborul păsărilor și primele invenții de mecanisme pentru realizarea zborului mecanic din istoria aviației universale îi aparțin genialului artist, matematician și inginer eminet- Leonardo Da Vinci. Astfel, de la el au rămas numeroase schițe, prin care este dovedit fără dar și poate faptul că el a fost cel care a conceput principiul elicopterului, a elicei și al parașutei, invenții care l-au consacrat ca precursor al aviației mondiale.
Cu o clarviziune genială, Leonardo Da Vinci a prevăzut posibilitatea zborului mecanic și cucerirea spațiului aerian de către om cu ajutorul unor mașini create de el.
Metoda de observație și studiu aplicată de Leonardo Da Vinci, adoptată mai târziu de alți cercetători în domeniul zborului, i-a condus pe aceștia, treptat spre realizarea scopului urmărit. Acestora li s-au adăugat naturaliștii, care prin observațiile și studiile realizate pe păsări și insectelor au adus o contribuție mai mare decât fizicienii la studierea zborului mecanic.
În 1720 , Newton stabilește niște legi care au stat la baza formării aerodinamicii.
Mult timp, în Rusia s-a vorbit despre un țăran isteț, pe nume Nikita, care și-a făurit niște aripi de pasăre dintr-un schelet de lemn peste care a întins aripi în clopotnița unei biserici și le fixă in spinare. Auzindu-se vestea în sat că Nikita se încumetă să zboare. o sumedenie de curioși s-au adunat pentru a-l privi pe acesta cum zboară. Pentru că a scăpat teafăr din acest zbor.Nikita, a fost acuzat că este în legătură cu ,,Necuratul'', iar din ordinul țarului i-a fost tăiat capul iar aripile arse.
În anul 1783 prin descoperirea fraților Montgoliefer, omul a avut posibilitatea de a se ridica în aer cu balonul, iar acestă decoperire i-a împărțit pe oamnei în dou tabere: prima tabără îi avea pe cei care considerau că omul va zbura cu aparate mai ușoare decât aerul, iar in cea de a doua tabără se gaseau cei care susțineau aparatele mai grele ca aerul. La doi ani de la primele ascensiuni, Blanchard și Jeffries realizează trecerea peste Canalul Mînecii cu un balon sferic, iar în 1794 sunt folosite în armată și în război baloanele captive. În 1804 , savantul Gay-Lussac atinge înălțimea de 7016 m, iar peste câțiva ani se reușește trecerea Alpilor cu un balon sferic.
În anul 1809, sir George Cayley, în urma unor cercetări și observații îndelungate, ajunge să stabilească teoria zborului, forma unui aeroplan. După aproximatic treizeci de ani, , William Semuel breveteze o,, mașină cu abur aeriană'', fiind prima descriere completă a unei mșini de zburat și a unei mașini ușoare acționate cu abur, primul motor de aviație.
Se preconizează ca decolarea să se facă prin lansarea pe un plan înclinat până ajunge la viteza necesară zborului.
De asemenea, un rol important în realizarea zborului, l-a avut și creatorul cunoscutului sistem periodic al elementelor chimice, Dimitri Ivanovici Mendeleev, care a studiat și cercetat straturile superioare ale atmosferei.
În 1875, savantul prezintă Academiei de Științe planurile unui balon în care prevăzuse amplasarea a diferitelor instrumente de înregistrare. Acest balon urma să se ridice până în stratosfeă, de aici și denumirea de ,, stratosferă''. La câțiva ani după, cu prilejul eclipsei de soare și tentat de zbor, Mendelev se ridică cu balonul până la înălțimea de 3350 m, astfel reușiind să studieze mai bine eclipsa de soare. În urma studiilor sale în ceea ce privește zborul, Mendelev publică în 1880 lucrarea Rezistența fluidelor și navigația în aer, în care susține posibilitatea zborului cu aparate mai grele ca aerul.
În țara noastră, prima încercare de a realiza o mașină de zburat, a făcut-o Ioan Stoica din comuna Hunedoara, în anul 1884.Mașina lui imita zborul păsărilor mari și a fost expusă la expoziția ,,Asociațiunii'' din Sibiu.
În 1890 apar o serie de articole despre teoria zborului, care demonstrează posibilitatea realizării zborului mecanic și arată ca aparate mai grele ca aerul pot fi stabilite în aer.
Cel care a prevăzut posibilitatea zborului omului a spus:,, Este adevărat că omul nu are aripi, nu are nici proporția dintre greutatea corpului și forța mușchilor săi.Dar eu cred că el va zbura folosindu-se nu de forța mușchilor, ci de forța inteligenței sale...O mașină mai grea decât aerul va îngădui, după părerea mea, zborul rapid''.
Otto Lilienthal a creat metoda zborului de alunecare și aceea a zborului planat, astfel deschizand căi spre zborul cu motor, zborul mecanic propriu-zis.El și-a concretizat metoda în următoarea frază ,, Singura cale care poate duce la soluționarea rapidă a zborului uman este o practică sistematică și perseverentă a experiențelor de zbor cu planorul''.
Lilienthal a executat mai mult de 2 000 de zboruri planate, realizând printre acestea și zboruri cu viraje. Și-a dedicat întrega viață cercetărilor pentru realizarea ,,aripilor omului''.
La data de 9 august 1896, într-un zbor planat exacutat la Ehinover, planorul său a fost dezechilibrat de vânt și s-a prăbușit la pământ de la circa 15 m înălțime. Cu coloana vertebrală ruptă, a fost transportat la o clinică din Berlin, însă din nefericire aici a încetat din viață, cel care a dăruit omenirii zborul fără motor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu