Primul zbor mecanic cu mijloace proprii de bord

La 18 martie 1906 a fost ziua în care, pentru prima oară în istorie, o mașină creată și condusă de om a reușit să se desprindă de sol prin mijloacele proprii de bord ale aparatului.


Aparatul s-a ridicat la circa 1 m înălțime și a parcurs aproximativ 12 m în aer. Astfel, că acest prim salt, executat prin propriile mijloace de bord ale avionului, fără nici un alt ajutor, a fost cel care a constituit adevăratul act de naștere al aviației. La realizarea zborului mecanic au muncit numeroși cercetători, experimentatori și eroi ai științei, astfel incât fiecare dintre ei și-au adus contribuția la realizarea acestei tehnici. Prin metoda sa, Lilienthal a fost cel care a creat o școală a studierii zborului cu ajutorul planoarelor. De asememnea, experiențele lui au fost continuate în Anglia, de inginerul Percy Sinclair Pilcher.

                           
     

Acesta auzind de Lilienthal și de zborurile efectuate de el, Pilcher i-a făcut o vizită în cursul căreia s-a documentat asupra experiențelor sale și a zburat de căteva ori cu planorul  biplan, cu care se antrena în aceea vreme inventatorul.

Primul său planor  ( numit ,,Liliacul'') a fost construit în 1895. Modificându-și după fiecare experiență mașina , Pilcher a obținut rezultate din ce mai bune.

La al cincilea planor construit de el ( denumit , Hawk), Pilcher a încercat să folosească și un motor cu explozie ușor, dar neputînd să și-l procure, și-a continuat experiențele de zbor timp de patru ani.

Ziua de 30 septembrie 1899 i-a fost însă fatală, în timpul unui zbor planat pe care îl efectua, coada planorului s-a desprins în urma ruperii unei sîrme din spate iar aparatul și-a pierdut echilibrul prăbușindu-se la pământ., astfel încât Pilcher a avut aceeași moarte ca și Lilienthal.

În America de Sud primele încercări de zbor au fost făcute de argentinianul Pablo Suarez. El a executat mai multe zboruri de alunecare cu un planor făcut după modelul lui Lilienthal prin utilizarea unei metode proprii de lansare.

Chanute este cel care preia experiențele lui Lilienthal, asistat de  N. Herring, este cel care studiază încercarea de a construi planoare , iar între timp publică mai multe lucrări importante din domeniul zborului.

Într-una din zilele anului 1900, Chanute a primit o scrisoare de la frații Wright din Dayton, în care aceștia îi cereau informații și relații cu privire la zbor, al modului de construcție al planoarelor.

În biblografia lor este menționat, de pe vremea când erau copii faptul că tatăl lor, le-a adus într-o zi ca jucărie, un planor. De atunci aceștia și-au îndreptat preocupările spre zbor, spre inventarea mașinii de zburat.

Aceștia au cercetat și studiat amănunțit tot ce se înfăptuise până atunci, adoptând ca deviză cuvintele lui Lilienthal: ,,Fiecare pasăre este un acrobat. Cel care vrea să ajungă să stăpânească aerul trebuie să învețe dexteritatea păsărilor. Noi vom zbura și vom cădea, vom zbura și vom cădea până vom putea zbura fără să cădem...''.

În acel an și-au construit un planor după modelul lui Chanute și au început experimentele, cercetând în primul rănd menținerea echilibrului în zbor. Primele încercări ale zborului s-au desfășurat pe Coasta Atlanticului, pe un teren situat între dunele de nisip de la Kitty Hawk ( Carolina de Nord). Planorul era ridicat ca un zmeu, fără nici o persoană la bord, cu scopul de a se studia stabilitatea și a se măsura rezistența la înaintare.

Au fost executate numeroase zboruri de alunecare, planorul fiind tras contra vântului de pe vârful unei coline de nisip. Cu prilejul acestor zboruri, frații Wright inaugurează pilotajul în poziție culcată, pentru a micșora rezistența la înaintare.

În anul 1901, frații Wright își perfecționează planorul. Cu cel de-al doilea planor, au executat pentru a învăța,, meseria de pasăre'', mai mult de o mie de zboruri de alunecare. La unele din aceste zboruri a asistat și Chanute.

În  cel de-al treilea an de experiențe și modificări, ei au dotat planorul cu un sistem de comandă în direcție legat de cel al torsionării aripilor. În urma numeroaselor zboruri de alunecare și a cercetărilor teoretice, care au durat aproape trei ani, planorul a înregistrat progrese continue. Astfel, instalând pe planor motorul, care acționa printr-o transmisiune cu lanț, două elice montate paralel în dreapta și în stânga postului de pilotaj se învârteau în sens contrar în ziua de 17 decembrie 1903- zi memorabilă în istoria aviației- frații Wright au executat primul zbor cu un avion echipat cu un motor cu explozie.

Al patrulea zbor a avut loc la orele douăsprezece: ,,distanța parcursă a fost după 284 m, durata zborului - 59 de secunde''. 
După aceste zboruri, frații Wright au trecut la construirea unui aparat mai perfecționist, cu care au executat câteva zboruri în anul 1904.